Died Before K. ( dbk )

Întotdeauna am fost fascinat de putere. De forţă excesivă chiar. De la avioanele de luptă până la maşini cu motoare ilogic de mari, nu mi-a fost greu să alunec uşor către oponenţii din jocuri de tip survival horror. Erau mari, erau răi şi voiau sânge.

Prima experienţă de acest gen a fost Resident Evil 2. Cum nu aveam decât CD-ul cu Leon, am jucat doar jumătate (jocul se abordează din perspectiva unuia din personaje, apoi se reia din perspectiva celuilalt). Era întunecat, era înfricoşător şi fascinant. Era prima oară când vedeam dialoguri aşa fain realizate iar povestea-mi părea teribil de complexă.

Ce am reţinut însă incredibil de bine a fost una din creaturi, denumită sugestiv “licker”. Nu un monstru teribil de puternic, nici măcar un boss monster. Licker-ul e o chestie doar vag umanoidă, lipsită de piele şi de ochi, cu gheare mari şi creierul pe afară. Deşi nu are urechi are un auz formidabil şi poate fi detectat după mârâitul uşor sau după sunetul ghearelor pe podea. Dacă v-a detectat va scoate sunete puternice, probabil ca să vă localizeze mai bine.

Numele i se trage de la limba foarte lungă şi puternică (insert obvious oral sex joke here, followed by already, sadly, existing porn) cu care spintecă tot ce-i în jur. Monstrul acesta mi-a marcat adolescenţa de gamer ca întruparea genială a răului de nestăvilit şi a potenţei evoluţiei monstruoase. Este perfect în multe aspecte, fiind numit chiar de unul din angajaţii companiei din joc care l-a creat “an evolutionary dead-end”.

Also, vouă nu vi se pare că impii din Doom 3 se caţără pe pereţi licker-style?

Resident Evil 2 Licker

DooM 3 Imp

Peste ceva vreme de la Resident Evil 2 am dat peste ceva asemănător, tot cu “2″ în coadă. Era vorba de primul contact al meu cu seria Silent Hill. Nu mai era vorba de un zombie shooter, nu mai era o poveste SF. Deşi celelalte SH-uri se axează destul de tare pe miezul supranatural, al doilea joc al seriei mi se pare că poate fi interpretat şi pur psihologic, la fel ca Jacob’s Ladder, filmul care a inspirat seria Silent Hill.

Anyhow, Silent Hill 2 este o chestie gusturi — fie îţi place fie nu (vedeţi comment-ul de [aici]; atenţie că sunt spoilere în articol; ironic, zombies mi se par mai puţin originali ca nişte morţi în cadre metalice care te ridică de gât şi te bagă cu capul în nişte vagine imense de te întrebi prin ce dracu’ a trecut James, personajul din SH2). Cam la fel stă treaba şi cu creatura marcantă a acestui joc, Pyramid Head. Ori ţi se pare fascinant ori stupid. Mai rar între. Dacă la licker fizicul şi timbrul vocal m-au dat pe spate, la Pyramid Head lucrurile stau puţin diferit, fiind implicată foarte tare semnificaţia pe care povestea o atribuie acestui monstru. Mi se pare interesant cum o specie cu un intelect aşa dezvoltat (azi sunt optimist) cum este specia umană poate să ducă la bun capăt aşa rece execuţii peste execuţii, sub orice formă ori motiv au avut ele de-a lungul istoriei.

Ei bine, Pyramid Head este un călău, o rămăşiţă a trecutului zbuciumat al orăşelului de vacanţă ce era cândva Silent Hill. Mai mult, e un violator, un ucigaş şi aparent nemuritor. Basically, you’re screwed. Badly. Monstrul se bucură de apariţie şi în film (care e mult mai slab ca jocurile) şi în cel puţin unul din jocurile mai noi. Mi se pare însă că adevăratul său rol este cel din SH2, ca pedepsitor al lui James. Fie că e înarmat cu un cuţitan gigantic sau cu o suliţă (posibilă referinţă la virilitate, fiind unul din puţinii monştri de sex masculin din joc?), Pyramid Head e intimidant, periculos şi, pe scurt, o veste proastă.

Aş spune mai multe despre această încarnare a vinovăţiei si groazei, dar cred că am făcut deja ceva spoilere pentru aceia din voi care n-au butonat jocul.

Silent Hill 2 Pyramid Head

“So do not cry aloud at night, stay hidden in your bed…
Or the Bogeyman from Silent Hill will come chop off your head. “
(din SH Homecoming, unde e cunoscut ca “Bogeyman”)

Enjoy, until you’re found .

Oameni buni, voi vă mai amintiţi de site-ul acela… sfaturiortodoxe.ro? Da, e vorba fix de pagina web pe care intram în liceu şi râdeam de ce minciuni cretine putea să bage în minţile unor oameni care nu ar trebui să ştie să folosească Internetul. Care ar fi putut fi părinţii unora din noi. Acei “unora din noi” din boxele cărora mai răsună o Metallică, un Pink Floyd, un Rotting Christ sau Suicide Commando… Că, zic ei, muzica rock îi de la diavol. Apăi dacă e de la diavol, io-l iau pe Sătănăşilă şi ne facem trupă, că le are cu chestiile astea.

Într-o notă mai serioasă, eram curios de ceva aspecte tehnice. Ca atare:

• Site-ul e hostat pe 64.202.163.158, care aparţine de GoDaddy.com. Hostname linhost133.prod.mesa1.secureserver.net. Ca locaţie e în Arizona, în Mesa. Lângă Phoenix. (conform whatismyipaddress.com)
• Are 2 MX-uri: smtp.secureserver.net şi mailstore1.secureserver.net.
• E o pagină atât de cretină că are 164 de erori şi 7 warnings.
• Servere DNS autoritare: wsc1.jomax.net şi wsc2.jomax.net. Astea sunt ns-uri de la GoDaddy.
• Domain holder: Direct Design SRL. Site-ul nu apare în portofoliul companiei (mi se pare şi normal ). Domeniul a fost înregistrat pe 2002-05-09.
• Nu există office@sfaturiortodoxe.ro.

Cineva are grijă să plătească hosting-ul pentru site-ul ăsta. Cineva a luat legătura cu compania aia, care probabil că foloseşte serviciile de hosting ale GoDaddy. Din păcate nu cred că pot cumpăra eu domeniul (cum ar fi cu cele .net unde poate mai aveam o şansă) ca apoi să-l trimit către un site cu jocuri video, maşini de curse, capete de mort şi muzică industrial.

Cineva face update-uri pentru site-ul ăsta. Cineva are grijă să editeze pagina aia penală şi să mai adauge porcării acolo.

Mă gândesc încă cum se poate să-mi pun mănuţele pe domeniu, că am planuri mari cu el. Dar înainte de toate:

Dragii busterului, cum puteţi voi să scrieţi toate alea pe un site postat pe Internet (lucrătura diavolului), codat pe un PC (altă chestie diabolică), PC care e rezultat al ştiinţei? Vă zic eu că juma’ din băieţii care vă hostează site-ul ascultă roc pletos . Mama voastră de pămpălăi.

La şcoală se învaţă că există trei stări ale materiei: solidă, lichidă şi gazoasă. Ele sunt dominante pe Pământ, unde plasma există doar în formă tranzitorie, în flăcări şi fulgere, totuşi majoritatea materiei din Univers este plasmă, care constituie substanţa Soarelui şi a tuturor stelelor.

— Robert Zubrin – Entering Space (Ed. Teora 2002, pag. 97)

Less school. More books.