Lumea asta e frumoasă. Nu, pe bune, cu toate pietrele care nu se ştie dacă sunt planete sau rahaţi care plutesc prin sistemul nostru solar, cu toate râurile şi prădătorii de pe Pământ, cu tot sniff-sniff-ul intergalactic tras în poze de un telescop reparat (*cough*Hubble*cough*), lumea rulz.
Păcat că e locuită. Nici nu ştiu cum să vă explic mai bine dar treaba asta e ca ouăle de muscă în miere, ca rahatul în drum după ce ai călcat în el şi acum trei zile sau ca un papuc puturos pe care îl iei fix în gură. Nu e bine, nu-i frumos.
Mă bucur foarte tare când îmi amintesc că mulţi din voi eraţi piliţi în casă, iar eu mă dădeam cu Tico-ul prin mâzga bucureşteană, mai-mai să mă car la dracu’ (ale naibii fi-vă drumurile alea bombardate). Pentru câteva zile am fost fericitul posesor al unui vehicul care putea traversa oraşul într-o oră. Nu 3, cum este, desigur, “normal”. Nici acuma nu-i rău. Dar de luni… Eh. De luni vă întoarceţi voi din concedii. Fuck you.
Dar de ce v-aţi pilit? Are careva idee? Nu de alta dar în Moş Crăciun nu mai cred de multă vreme, iar creştinismul nu-mi satisface curiozitatea. Well… Toată treaba a început cu facerea Universului, chestie care a enervat multe persoane şi e în general privită ca o mişcare proastă. După care câţiva indivizi de pe o planetă (să-i zicem “Terra”) au pus bazele Dies Natalis Solis Invicti, un soi de zi de naştere a “soarelui necucerit / neînvins”, prilej cu care erau sărbătorite diverse divinităţi solare. Ziua a fost fixată la solstiţiul de iarnă, că s-au mirat câţiva că soarele nu se mai duce de râpă, ci iată că vine înapoi. Heh.
Dar cel mai tare pesemne că v-aţi pilit la Revelion. Well, cândva demult, în negura istoriei, omu’ avea nevoie de un motiv ţapăn ca să bea, să facă orgii şi alte alea şi să se dea proverbial cu capul de scenă în timp ce sub picioarele sale duduia un ritm de dunka dunka formidabil. Că acuma “e 2010, bă!” e de ajuns e partea a doua. Vedeţi voi, sărbătoarea asta era considerată un soi de resacralizare a lumii. Se redisputa lupta epică dintre Marduk şi Tiamat, iar primul crea iar toate mizeriile din măruntaiele bestiei acvatice.
În cazul meu toate astea s-au concretizat într-o căzătură zdravănă cu fundul într-un amplificator true fucking metal. Am învins în lupta cu amp-ul reuşind să mă ridic (cu ceva ajutor, ce-i drept). Vă rugăm nu mai împingeţi oameni beţi spre chestii scumpe. Rezultatele lasă de dorit 
.
În altă ordine de idei, vacanţa a fost stresantă pentru că n-am prea avut timp să respir. Cele câteva zile din jurul Revelionului au fost ceva mai liniştite şi, thank the Mo-Jaal, petrecute la o distanţă sigură de familie (I know. I know. But I just hate it when we’re one big fucking annoying family. ). M-am distrat, am făcut o alergie nasoală de la nu ştiu ce porcărie am mâncat iar acum mă joc Quake Live (merge fantastic pe OpenSuse 11.1 cu Firefox btw) şi ţin regim.
Quake Live, by the way, nu are legătură cu alergia, ci cu faptul că tocmai am încheiat prima săptămână de muncă din 2010. Oh yeah şi Panzer AG sună destul de fain.
P.S.: Dacă butonaţi şi voi jocul ăla daţi-mi şi mie add. Profilul meu îl găsiţi aici. Sunt şi eu un alien mic dar mă fac mare şi rău şi mă alea alea pe voi. Mwaaaahhaha.
)
